dar urlă şi vântul
și cer negrăit,
iar clopote bat
din cutremur Pământul,
E prea curând să-ţi spun ca m-am dus,
dar iarba-i uscată
şi frunzele nu-s,
iar ploile plâng
peste lume tot timpul.
E prea de tot să știu că dispar,
dar nu mai am flori
și degeaba tresari,
când țepii-n fiori
alungă orândul.
E prea devreme,
dar nu e târziu
şi nu-i prea curând,
cât încă mai scriu
şi pot să-mi spun gândul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu