Să fii îndrăgostit, iar inima să-ţi cânte
Pe marginea morţii, că viaţa-i letală,
Un pian ce din clape sideful şi-l rupe
Trandafiri adormiţi, sărutaţi pe petală.
În aortă mi se învârt smochine cu viespi,
Prin teatru îţi strig numele de fată,
Încerc să-l ascult, ecou prin fereşti.
Zăpada te atinge şi râul te cântă,
Gerul te ciupeşte încet de obraji,
În jarul din sobă, lumina ne încântă,
Iar capul încet mi-l laşi peste paşi.
Pe geam vedem hulubi într-un brad,
Zăpezi arlechine se înalţă şiroaie,
Lumânări ca de nuntă, când visului cad.
E o horă de stele şi-o nuntă în ceruri,
Aici pe pământ, zeii iar au crăpat,
Îţi compun pentru o viaţă o mie de ţeluri,
Simfonie de visuri, dar tu ai plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu