marți, decembrie 31, 2013

In rugul orelor

E liniște peste case,
Zăpada nu a venit,
Doar câinele mare, alb, aleargă spre asfințit,
Aleargă ca o ceată, sunând din clopot tare,
De undeva se aude plângând o bocitoare,
E liniște în fire, neliniștea e-n noi,
Cadavrele de timp, ne trag iar înapoi,
Ne bat inimile în așteptare,
Simțim cu toții anul ce moare,
Dar nu ne pasă, avem speranțe,
Cu optimism și cutezanțe,
Privim nainte, dincolo de ceață,
Va fi o noapte, apoi dimineață,
Ne facem planuri ce sa purtam,
Dar nu ne pasa cum ne purtam,
Să fie rosu, să fie nou, să fie cool,
S-avem ecou...
Norii se așează în carduri de oi,
Ni-i vinde un cioban crescut din noi,
Noi suntem mândrii că suntem noi,
Mai noi ca vremea ce ne ia parte,
Vămi de săruturi în miez de noapte,
Visam sa trecem prin porți de an,
Cu vâsc străjuite și dor avan,
De alte tărâmuri, de alte lumi,
Se aud în aer bubuituri de metale,
Nu clopote de veacuri, ci artificii orientale,
Ne luminează  florile de foc
Si toți strigam s-avem noroc,
Spargem pahare și farfurii,
De ghinioane să scăpăm, copii,
Dar nu ne facem o cruce, nici mică,
E miez intre ani și n-avem frică,
Stele nu sunt, nu-i nici durere,
Doar ceața asta spartă-n junghere,
Casiopeea zâmbește sus,
Sărmani copii, încă un an vi s-a dus!
Si atunci apar colindători,
Din timpuri vechi, ne vin urători,
Să nu uităm cine suntem,
Să nu uităm, cât mai putem,
Să nu uităm sa deschidem poarta,
La plug și urs, la cei cu capra,
Fiindcă altfel suntem vii și săraci,
N-avem zapezi de arginturi, doar draci,
Ne avem pe noi, cei vechi, nu cei noi,
Răsărind ca strigoii timpilor de nevoi,
Înnoite cu ura, cu spaime și frici,
Ce te fac să nu  tai din orele mici,
Chiar ceea ce ești, chiar ceea ce vrei,
Zbor către înalturi și mici odiseei,
Rupeți deci normalul care ne împresoară,
Cu mediocritate și televizoare,
Cu oameni de paie, care strălucesc,
Fii tu lângă tine cu cei ce te iubesc,
Uita-te spre cer la Pruncul Ceresc,
Caci în tine ai chiar o catedrală,
Ce poți sa o umpli cu suflet, nu cu ceară,
Mănâncă cu poftă visele ce ard,
Dă drumul din ceruri la zapezi ce cad,
Ca să întinerească glia și pe noi,
Fiindcă suntem unici prin toți anii goi,
Noi ne umplem vremea,
Noi ne facem veacul,
Noi sunam din clopot,
Noi speriem pe dracul!
Ninge- ce miracol- șchiopătat de vreme,
La multi ani cu bine și fără blesteme!










luni, decembrie 30, 2013

Prietenilor mei dragi le urez "La multi ani!" si le fac un cadou mic la trecerea anilor, acest poem


Oh, timpul acesta, trecut-petrecut,
Mă împunge cu limba clepsidrei în coloana.
Mă impinge înainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticală.

Mă trage de mână, mă impinge râzând,
Lacrima aspră a vieţii fecundă
Şi-mi face şi curte subtila secundă,
Să-mi treacă iar ora trăind-netrăind.

Departe de lume, departe de ziuă,
Tramvaiul cu cai rugineşte în camp,
Trecutul a fost demult pus într-o piuă
Şi-l trece pistilu-amintirii nătâng.

Oh, timpul acesta trecut-petrecut,
Răsuflă o viţă ascunsă în mine,
De-aş vrea să se pună clipelor scut,
Să sparg rutina. Nu pot. Deci cu bine!

miercuri, decembrie 18, 2013

Colind cu stea


Te tot caut stea de cer
Cu beteala albă-n ger,
Cu beteala roşă-n sânge
Cine stă şi cine plânge.
Te tot caut stea de humă,
Om de lacrimi şi de mumă,
Om de cer şi om de stea
După mare mila Sa.
Te tot cat, să te-mplinesc,
Stea de gerul pământesc,
Să-mpletesc cerul cu huma,
Să aduc în pântec muma,
Să alăpteze stea de sus,
Pruncul cel venit ce nu-s,
Să lipească huma mea
De împărăţia Sa,
Să lipească cerul meu
De iubire şi de-s eu,
Să aducă mai în mine
Cerul, huma, limpezime,
Ca să pot Să-l spun pe El,
Dumnezeu şi Prunc şi Cel
Dăruit să dăruiască,
Născut ca să ne iubească.
Stea de cer şi Stea de humă
Om din Tatăl nu din mumă
Om din ceruri ca şi noi
Doamne, adu-ne înapoi!

marți, noiembrie 26, 2013

Povesti din țara de huma Stories from country of huma





Îmi luasem porția mea de timp, ca sa le-o dau lor pe toată.
I have taken my portion of time to give it all to them.
Le ziceam ca ei sunt mai mici și trebuie sa prindă puteri,
I was telling them they were small and had to gain power,
Sa ne întreacă de îndată, sa nu mai fie alții ca ei,
To overtake us immediately, so can’t be others like them,
Iar ei, puii de om, stăteau cu gurile deschise și ascultau poveștile pe nerăsuflate.
And they, the human cubs stayed with open mouths and listened to the stories in one gulp.
Mai vrem una! Mai vrem una, dar sa aibă gust de vechi și sa fie reala!
We want more, we want more, but to have taste of old and to be real!
Scormoneam in biblioteca si găseam acolo o poveste reala din marea carte a lumii,
I poked up the library and found there
a real story from the big book of the world,
Iar ei tot cereau si cereau, deși orele înaintau la fel pentru toți,
And they asked more and more, even the hours
passed the same for all of us,
Pe străzile pavate cu piatra cetății începeau sa curgă umbrele trecutului,
On the streets paved with citadel’s stone
begun to flow the past’s shadows,
Iar din ziduri se desprindeau străbunii, de nici nu mai știai cine povestește,
And from walls the ancestors detached,
so that you wouldn’t know who tells the story,
Acum spuneau ei, acum șopteam noi!
Now, they said, now we whisper!
Iar noi, cei uimiți de câte putuseră sa facă ei și sa ni le spună noua,
And us astonished by how many deeds they did
and tell that to us,
Depanam încă odată viata noastră spusa de ei, când noi eram mici,
We debug once more our life spoken
by them, when we were little,
Încât părea ca acum noi țeseam viata lor de când vor fi mari,
So that it seemed now we wove their life
when they will be grown up,
Doamne, oprește-ma sa fiu mereu o impresie si o respirație a altcuiva!
God, stop me to be always an
impression and someone else’s breath!
Lasa-mi umbra sa plătească cinstit tot soarele pe care-l car în spinare!
Let my shadow pay honestly all
the sun I carry on my back!
Fiindcă, altfel, eu îmi voi musca mereu buza inferioara,
Because otherwise, I’ll always bite
my lower lip,
Gata sa repornesc seherezariada neamului meu dincolo de istorie,
Ready to restart the sheherezariade of my people, beyond history,
De lac, de mal, de lotca, de pești si de paseri si chiar înaintea puținelor pâini,
Beyond lake, shore, boat, fishes and birds
and even prior to the few loaves,
Fiindcă si neamul meu Te-a întâlnit înainte de-a Te cunoaște și Te-a slăvit,
Because and my people met You before
they knew You and glorified You,
Înainte de a-Ti ști numele si Te-a pictat in peșteri
Before they knew Your name and painted You in
caves
Si Te-a bucurat, scăldându-se în milostenia Ta!
And they enjoyed You, bathing in Your kindness!
Flăcările ziselor ieșeau din stelele ce se prelungeau pe cer pana la noi,
The flames of spoken got out from the stars that
extended on the sky toward us,
apoi într-o clipita dispăreau, doar cât sa ne arate ca marea putere a celui mereu prezent
And than in a moment they disappeared, just as long as showing us that the great power of the One always present
Exista,  dinaintea începutului și dincolo de șaua vieții noastre...
Existed before the beginning and beyond
the saddle of our life…
Iar ei, necontrazicându-ma, cu ochii lor sinceri:
And they not contradicting me, with their
sincere eyes:
Mai vrem una! Mai vrem una, dar sa aibă gust de vechi și sa fie la fel de frumoasa!
We want one more!  We want more, but to have taste of old and to be as beautiful as this!



Tr. Monica Rodica Muscalu


Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...