Un cal fugind după un lup
Printre strâmtorile ce duc
La inima de fructe verzi
După apusuri prin livezi,
Un gând de catifea şezând,
Pe liliacul eunuc,
Tristeţe din răbdări de nuc,
Acum când frunzele se duc,
Doar prin ciulinii din uluc
Să pască fluturi cu un cuc,
Ce-şi lasă ouăle în cuibar,
Că penele-i sus rare iar,
Iar morile sfinte-n livezi
Să se hrănească din cirezi,
Topind în frunzele de dor
Arteră, frunză şi-un ulcior
De os domnesc ce trebuia
Să nemurească majestatea sa,
Petala aceasta o declin,
Ca un pisoi prin rozmarin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu