Ochii mei purtând sandale de plastic
Se umplu de nisipul nopţii
Şi scârţâie ca o cumpănă de fântână.
Teleorman, Vedea, ochii mei vărsaţi
În Dunăre cu noapte, cu nisip,
Cu limpezi bu-hu-hu prin plopi.Aud atâtea şi văd atât de departe,
Până în clipa rostogolită bătrâneşte
În bostan, pe-o rână,
Dorindu-şi mai mult, mai şui, mai departe,
Cu speranţă şi teamă.
Ochii mei sprijiniţi pe lumi virtualeSunt năpădiţi de sângele nedormirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu