Proprietarului de frunze
Toamna ta-i, tinere drag, doar o himeră;
versul ţi-e iute, amintirea-ţi dă în pârg
şi migălos cultivi vorbele-n seră,
te-alinţi, te joci, te bălăceşti cu sârg
în râul unei vârste ce nu te părăseşte:
iubeşti lumesc, faci tumbe, înjuri poeticeşte.
Prin colţurile lumii, bătute-aşa ades,
nu ţi-ai uitat nici satul, nici câmpul şi nici
hora,
iar cărţile din preajmă, mustinde de-nţeles
făcură-n nopţi de veghe să pâlpâie-Aurora,
să se întoarcă timpul-ştrengar de-odinioară
cu basmele sub pleoape, în casa-ţi de la ţară.
Toamna, domnule tânăr, e doar un anotimp
de nerâvnit; şi spusa-i din lunga-mi întomnare.
Păstrează-ţi primăvara în vene şi, estimp,
rămâi la gândul simplu: ce-i efemer ne doare.
Când frunzele gălbuie o să-ţi presimtă seara
ce-apropie de moarte, adânc trăieşte-ţi vara!
Dan Mucenic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu