Scutur în vânt cenuşa
Vremilor văzând
Ce de prieteni am pierdut
În jarul zilelor
trecute,
La câte mese am
băut
Atâtea planuri
prost făcute,
Cum s-au tot dus
cu anii odată
Iluzii şi
speranţe-n vânt,
Mă uit în urmă şi,
deodată,
Mă întreb dacă unii mai sunt?!
Căci visele
despre lumină
Şi limpedea
perdea de nori
Am rupt din
orizontul verde,
Ce declinam din
ursitori.
S-au dus chiar pe
vecie unii,
Chemaţi la Bunul
Dumnezeu,
Să-l ajute în
matematica lumii
Într-o secundă,
chiar instantaneu!
Şi n-au trecut
prin crugul vremii
Decât atâta, douăzeci,
Şi cum trecură ca
berbeci,
Familii, case,
lupte seci
Dar ce de fapte
sunt în urmă,
Prin strunga
vremii fapte sună,
Atât de adunate-n
noi,
Ne umplu toamnele
de soi.
Şi văd cum ne
zâmbesc nepoţii,
Cu umbra morţii
care vine,
Iar de-s drăguţi
cu bucurii te ţine
Speranţa că aşa
e bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu