Tu
aveai profilul unei păsări cu cioc,
Coborând din
pantofii tăi păsăreşti de fecioară,
Pentru care
plătisem o scară
De rude rotunde,
mese-ntinse, noroc.
Coborai din
pantofi, cum coboară moartea din coasă,
Profesional, implacabilă,
dar un pic somnoroasă,
Mă trăgeai de o
parte şi-mi şopteai ce doreai,
Eram pui din femeie
de sub stea şi aşteptai.
Sclipitoare,
frumoasă, ca o piatră de marmură şlefuită de timp,
Lăsând lumii
fantasme şi dorinţe ce mint,
Pluteai în condurii
tăi verzi, din iarbă de baltă,
Între cer,
Mediterană şi viaţa înaltă.
Erai dans şi
scânteie, ochi de apă şi cer,
Eu eram lut aprins
modelat de-un destin efemer,
Azi păream o ulcică
de apă, mâine vas ca din Creta,
Plin de vinuri tari
şi impulsuri secrete.
Tu-mi ştiai şi
secretul şi-mi ştiai şi destinul,
În pantofi
păsăreşti îndoiai inima cu pelinul,
Mai la vale de noi,
alăpta o cometă
O altă fecioară din
aceeaşi familie secretă.
Cu tic-tac de
răcoare peste broboanele frunţii,
Coborai implacabilă
ca izvorul ce mângâie munţii,
Susurând şi
grăbindu-l în vale să curgă,
Cum coboară moartea
din coasă, dezlegând câte-o fundă.
Tu aveai profilul
unei păsări cu cioc,
Ce-mi serveşte
ficatul după gust şi noroc,
Eu zburam în
condurii tăi fermecaţi
Între sori
şi-ntuneric peste munţii Carpati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu