Am
convorbit cu oameni ce se simt
Și
talentați și obligați de învioratul gând,
De-a
fi crescut prin somn și artificii,
De-a
crește-n cerul gurii doar delicii.
Acolo
clopotul bătuse ora de trapeză,
La
margine de roze, zei și tălmăciri de exegeză,
Destin
frustrat, dar suportabil ca schimbare,
Prin
care am răpit ghirlande extraordinare de pe mare.
Rafinatori
suficienți, ce se bazează pe familii,
Am
fost și drepți și ipotetic rectilinii,
Meteorologic
ghemuind ridicole furtuni,
Acolo
unde Brumărel făcea minuni.
Acum
din stele adunam cocorii cei emfatici,
Crescând
prin vise doar copii fantastici,
Cu
dragoste vindecătoare de planetă şi cer,
Fiindcă
la urma-urmei doar ele trec de efemer!
Magnetic
am muncit ca nimeni altul,
Într-un
colţ zgârceau nesăbuit saltul
Regnului
morfologic ce aducea salvarea
Egidei
solemne ce exprima lumea şi marea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu