vineri, iunie 08, 2012

Candidul ahtiat după publicitate , Inventează poveşti fructuoase pentru a se lobototimiza , în dorinţa sa fierbinte de a fi adulat, atunci când înşelătoria si-a adulmecat



Candidul  ahtiat după publicitate , inventează poveşti fructuoase pentru a se lobototimiza ,  în dorinţa sa fierbinte de a fi adulat, atunci când înşelătoria si-a adulmecat.
 Deşi nimeni nu îl bagă în seamă, domnia sa face jocuri erotice, face scenarii de filme de două parale cu poliţişti, visează anxietăţi paroxistice, are obsesii grave la starea morală, dar cel mai grav este că face fasoane de fată virgină, când e vorba de politica pe care o învârte până la absurd şi greaţă, frizând  ridicolul şi căzând în puţul penibilului, rămânând rătăcit în labirintul gândirii, fiindcă n-a putut să treacă nici de primul nivel, de care ar fi trecut şi pisoiul meu chel.
Această barbă a politicii locale, care nu s-a potrivit până acum pe faţa niciunui partid, se plânge că va fi rasă dacă mai continuă să îşi dea mâna cu o altă impotenţă a puterii de convingere, născută din poveţe greşite, tăceri deşuchiate şi fandoseli de limbi străine, ticluite avocăţeşte de un bătrân lup de bare şi de fete ce prestează la acelaşi organ plăsmuit în vremile paşilor pierduţi, pe când o limbă bătrănă în ecou îi îngână.  Îndrumate greşit de către un individ rău, lipsit de infrastructură şi utilităţi, cele două personaje aproape firoporcoase, care unul fără altul nu pot, au pus broboadele mov ale meseriei şi au ieşit de pe centura pe care o voiau fără taxe direct în centru.
 Aici să vezi halimai, inocenţele lor juvenile nu-şi găseau nicidecum trotuarul, unul se juca repede cu o banană, ca să-i treacă ticurile, altul dădea în otevită cronică, de-i durea pe bieţii întâlnitori burta de râs când îi vedeau! Se adunau vreo câteva sute de oameni ca la urs, unii strâmbând din nas, altul aşteptând să i se frizeze absurdul din faţă cu câteva saluturi de tip japon şi o chiflă beton, dar nimic nu se mai întâmpla, fiindcă şi florile au termen de garanţie şi cea mai caldă din oraş se răceşte, aşa că, târâş-grăpiş, oastea lui piţigoi cu două –trei foi ajunse aproape de o cale ferată şi se opri.



 Ce ziceţi, măi, emigrăm în Bulgaria sau plecăm în concediu, strigă ăla mai gras?
Unul zicea că îl saltă parchetul, fiindcă a furat cetrul! Altul zbiera că îi zbârnâie zvon de pârnaie, fiindcă a făcut-o de oaie cu fierul vechi jumulit din acelaşi cert! Unul auzea zgomote de cătuşe, mai sugace decât mediatizatele căpuşe! Una şoptea că i s-a furat laptopul cu poze secrete şi că i s-a risipit zona zoster pe umărul drept! Era clar, debandada nu mai putea fi ţinută în frâu, aşa că cel fără lamă, l-a invitat pe cel fără solzi să iasă din faşă în faţă, să spună la lume cum se răsfaţă! Când colo i se aduse un scaun , o banană şi o masă, ca ideal de după amiază!Ţi-ai dracu’  cu banana voastră a zis, dar nu mai are omul voie să scoată maioul pe căldura asta, că voi ne şi arătaţi cum ar fi trebuit să arătăm, că doar kilele astea nu sunt din gaze, ci din apă curată, ce instalaţia mea?! Au fugit întâi femeile şi copii, huiduind, apoi au venit bărbaţii adevăraţi să îi spună să se care din oraşul lor, că aici nu e nici sat fără câini, nici loc de destrăbălare pe faţă!
 Da-ţi-o dracului, băi băieţii cu bani! Asta e ce vă reprezintă?! Păi dacă e aşa, unii or să vă spună PA-Pa,  iar ceilalţi or să vă trimită la reeducare, fiindcă unui om cu stare îi stă bine să stea pe propriile lui picioare, nu să îi ţină nu ştiu cine cevaul ruşinos acolo, ruşinea ruşinilor, care mai curând ar fi fost de utilizat în bâlciul de Sfântă Mărie, decât în Postul Crăciunului, aşa cum dosind, măsluind, ticluind, a făcut-o  răstălmăcitorul de bărbi, bârfind şi dând din slănini pe mese!
 Ălălaltul, ţuguiatul,  făţosul, dădea cu miros de pucioasă şi siliciu pe la orice serviciu! Întâi te lua către cadrul alunecos, de parcă se uita pe gaura cheii din dos, apoi întindea mâna şi spunea că el ştie povestea care să nu-i ţină vrăjeala fără de veste şi împuşca nişte ţânţari mercenari, în egală măsură, cam cum dădea din gură. Apoi zicea că unul fără ălălalt sunt ca turcul fără pistol, ca sacul fără petic, ca petrecerea fără lăutari sau cum peştele de la cap se-mpute  şi-i lesne de înţeles  de ce se ţin de mână, când au atâta stres! Apoi cineva dintre ei le-a spus pa, apoi altcineva a spus pa. Ei auzeau doar Pa-Pa, Pa-Pa, Pa-Pa! Doar unul îmbălsămat cu foncţie mare la cancelare mai stătea ţanţoş pe drum, mirosind a şpagă, a femei străine şi a parfum, ba şi a cuie înfipte pe şosea, a tunuri din acoperişuri şi a mânăstire după pohta inimii cu poliţiste şi băi cu glugă, fiindcă banul te face al dracului slugă şi ochiul chior al dracului, de-ţi pierzi frumoasele apucături calabreze şi te razi la bărbi şi la freze. Se enervau, se etnozugrăveau unul pe altul, de parcă atunci pogora PreaÎnaltul, se trăgeau de ţevile toate, apoi, văzând că lucrurile iau o întorsătură  versală, care mai de care a început să sară. Mamă, ce joc de-a fripta, gaia-maţu şi sforţatul pe ouate au făcut!!! Parcă era  acolo un diavol în fiecare trup! De fapt Legiune intrase în porci şi îi zăpăcea! Ce de giumbuşlucuri, nici legiutorul nu putea să pupileze atâtea! Chiori de-o zi, pe-o lampă mică, mocăită doar cu cotul, inventau atunci fantasme şi–şi zbierau glanda şi tortul! Doară circ şi slăbiciune, doară  capete prea mici, stau acum plecate-n spate şi nu mai ai ce să zici! Îmbălsămaţi în iatacurile lor bengoase, de la cât mâncaseră de la săraci oase, pe unii trântindu-i fără remuşcare din tutun sau din turn, se întindeau cu parfumul franţuzesc mirosind a chiparoase şi întrebând în sictir- aţi mâncat, bă, săracilor, ciorbă de ştir? Se întindeau spre secţia de votare. Hai, bă, cetăţenilor, ce vă trebuie vouă om serios , care face cât şapte, uite aici noi suntem şapte şi nu facem cât el , nici dacă răuvoim un rastel de hingher, fiindcă  făţosul s-a şi apucat de treabă şi a mâncat borhotul grămadă, adunând toţi câinii din Bucureşti şi aducându-i aproape de Frăteşti. Acum pot să latre câinii din Giurgiu  cu  şi mai mult spor, că eu le-am adus alături un cor!  Un cor canin care să dea din coadă când faţa mea şi barba lui au ca să vadă! Învăţaţi  de la ei, de la patrupede, cuvioasa gângăveală pusă pe cuşti şi pe monumentele funebre, fiindcă noi, tusea şi junghiul cel mov mai avem  să  vă cinstim doar cu-n Molotov!


Niciun comentariu:

EDRAH_Giurgiu PHASE I