marți, noiembrie 01, 2011

VIAŢA ROASA DE MISTERE


Aprinsă torţa freneziei, cascadă cade,

Agitând şi ploi, şi vânt, şi soare, şi pământ.

Să râzi atunci când furtuna te încearcă,

Dulăii vieţii latră a pustiu,

Prădat de hoţii care n-au nici soartă,

Nici ştiu ceva ce numai eu mai ştiu.

Să râzi atunci când Fortuna te-ncearcă,

Distins la zâmbet, ca toreador,

Să tot exclami vegheat de a ta soartă:

Ştiu să trăiesc în piept gladiator.

Să strângi în gesturi desluşiri de mâine

Pe care să le-ntorci în aur dus,

Chiar de greşeşti să dibăceşti cu taine

Valoarea ta, precum eşti predispus.

Tot cutezând, mai mult decât o vreme,

Ştii bine c-ai să noroceşti în zori

Păduri de sălcii, lunci întregi de semne,

Chiar îngerii adânc îndurători.

Semeţ n-ai fost şi nu te faci nici azi,

Fleacuri, făţărnicii, să nu le ţii,

Increderea în mâine să n-o lapezi

Când ai speranţa-n muncă şi o ştii!

Niciun comentariu:

EDRAH_Giurgiu PHASE I