sâmbătă, septembrie 17, 2011

Calul înrămat în univers

Cu trăsura mergem mai rar în fragedă zi,
Copite strivesc pietre cubice-n minte,
Cai liberi aleargă, mustangi  sidefii,
Prin raiuri de ape şi ierburi prea sfinte.

Un cal în dar am vrea în iurte mongole,
Deşerturi aspre să străbatem în şa,
Spre iubirile ce ni le dă creole,
Destinul fluturiu de sub copita sa.

Ca vântul dobrogean, ca gândul de apus,
Ne duce-n dimineţi prin roua înfloririi,
Solemn iubind al ierbii miros sedus,
De fluturări de coamă prin roua risipirii.

În jos îmi bat oraşe-Paris, Londra, Viena,
În sus îmi ard pe suflet grindurile din deltă,
Regatul pentr-un cal, l-am regăsi prin vremea,
Când potcoave de aur ne tropoteau în celtă.

3 comentarii:

Irina M. spunea...

Mi-au placut ultimele doua strofe si felul in care adunati in acest poem 'fluturari de coama prin roua risipirii'.

Un sfarsit de saptamana placut va doresc.

Unknown spunea...

"Irina M.- Va mulţumesc mult doamnă Irina, pentru că aţi citit şi pentru părerea flatantă pentru mine. Mă bucur , de asemenea că terminând vacanţa, vom regasi mai des poezia! Un sfârşit de săptămână minunat, vă urez!

Irina M. spunea...

E o poezie foarte frumoasa, dl. Muscalu,

Pe curand!

EDRAH_Giurgiu PHASE I