marți, august 09, 2011

Cuvintele


Cuvintele nu se azvârl pe pagină, nici măcar pe fereastră,
nici măcar nu se potrivesc, nu se me
șteșugesc, nu se meșteresc,
ele nu se judecă, nici nu se rumegă, nu se fumează cuvintele,
Ele trebuie așezate sfios,
lăsate sa se foiască încă,
sa se mi
ște,  sa susure, sa foșgăie,
sa-si limpezească, sa-si traiască, singure sensurile.

Cuvintele trebuie tratate cu rabdare,
cu solu
ții speciale, scoase din istorii personale,
culturale, senzoriale, individuale,
Ele se pipăie 
și uneori se dau de la Domnul.
Alteori vin din legume, soare si apa,
din aer - eterice sau din pamant - sferice.

Cuvintele nu se zgândăresc si nu se zădăra,
cuvintele tactil se aluneca pe lângă corp,
cuvintele se fo
șnesc, dar nu ca paginile, nu ca banii,
ci ca sensurile pline ale obiectelor, ale lucrurilor,
cu ale lor senza
ții nocturne,
cand î
și trosnesc oasele de aer si sticla
prin toate ungherele caselor, ca ni
ște mistere.

Cuvintele se visează ziua, uneori pe tocuri,
și se dumiresc noaptea, când ele te vizitează,
în timp ce tu 
ți le aşterni in liniște si-n anvergura lor,
in amintirea cutelor săpate la ochi, la gura, la frunte.

Cuvintele se strecoară prin semnele de punctua
ție,
cum strecura prin sedila bunica brânza:
Asta la om, asta la paseri, asta la porci!
Cuvintele nu-s de aur au de platina,
cuvântul aur fiind atât de scurt,
cât si apa, cât si cer, cât 
și aer,
iar cuvântul diamant fiind 
șlefuit,
ca de aer pasarea zburătoare,
nu zburătăcitoare,
ci cea coborâtoare din soare.

În clepsidrele noastre fo
șnind a clipe
la timpul trecut,
cuvintele obi
șnuite se duc,
cele importante trecând
nu în viitor,
ci prin ziceri 
și combinații
de alte si alte mâini genera
ț
ii. 

Niciun comentariu:

EDRAH_Giurgiu PHASE I