Vino

                                       de Adrian Paunescu
“Vino să mai spunem despre arte
Şi să ne iubim conspirativ,
În manej de substantive moarte
Vino să te cert fără motiv.



Vino unde cad dicţionare
Şi lirismu-i biciul de jocheu,
Vino unde verbul însuşi moare,
Vino să tăcem în grajdul meu.



Vino să te simţi neputincioasă
Când un hăţ de mâini am sa-ţi înnod,
Vino, vino să ne facem casă
În adverb de loc cu adverb de mod.



Vino unde mor încet gramatici,
Şi întregul timp e-un dezacord,
Când absurzii agramaţi, apatici
Mor şi ei, predicativ, de cord.



Vino unde inima te cere
Şi cuvinte mor cu gâtul frânt,
Vino în ţinutul de tăcere
Ca un ultim şi iertat cuvânt.“