luni, august 09, 2010

zahar ars

Intr-o seara am intalnit un batran,
nu era nici intelept, nici nins de vreme,
era ciudat de tanar si injura,
nu era beat si nici functii nu avea.
Batranul nu muncea si nu-i iubea pe muncitori,
ar fi putut spune ca e nebunul satului,
dar nu era dintr-un sat,
cred ca nici nebun nu era.
Mi-a spus ca lumea s-a dus dracului!
L-am intrebat de cand?
Mi-a spus ca toti suntem niste tampiti,
L-am intrebat ce numar poarta?
Mi-a spus ca procrearea este un risc asumat,
L-am intrebat cine ii sunt parintii?
Mi-a spus ca viitorul este un vesnic inceput,
L-am intrebat in ce an suntem?
Mi-a spus apoi ca el este  nepotul meu,
L-am intrebat cum ma cheama?
Mi-a spus sa nu sting lumina cand ma uit in oglinda,
Fiindca tulburarile vederii nasc ingeri falsi
Si a plecat incet strangand din aripi...
Mi-a spus: vezi cum miros a caramel!

4 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Toți spunem că trăim intr-o lume nebună..dacă o fi adevărat,inseamnă că orice răspuns poate fi valabil pentru orice intrebare, incă, neinventată..

Unknown spunea...

Asta asa este, intrebarile pe care nimeni nu ni le-a descoperit inca, ne dau bataie de cap si, uneori, fiindca si ele trebuiau sa poarte un nume, le dam numele poetului sau filosofului de la care asteptam altceva... neinventat inca!

Anonim spunea...

reusita poezie, contureaza tabloul unei zile...o zi in care nu incetam sa ne punem intrebari si sa cautam raspunsul lor

Anonim spunea...

te invit pe un blog cu alte teme decat cele abordatae de tine http://pegas-motorizat.blogspot.com/
-Ne amuzam ca nu-i impozabil!
sa ne amuzam acum cat nu se impoziteaza si acest lucru

EDRAH_Giurgiu PHASE I