Să-i spun acestei lumi că o iubesc
Ca pe ghilotina ce mi-ar zbura capul,
Ca pe muşcătura de cobră - ce şarpe simpatic,
Când se târăşte prin nisipul saharian! - ,
Ca pe, mai ales, înecul într-un râu
(Sau orice apă ce te umflă şi-ţi beleşte ochii),
Ca pe fumătorii care se macină singuri,
În timp ce-mi macină organele,
Ca pe calviţia îmbrâncită pe scalpul meu,
Ca pe buba coaptă născută din colţii babei
Şi dată-n ceara mă-sii de septicimie,
Ca pe scaunul electric şi filmele horror,
Ca pe naufragiul Titanicului, temă repetată
În ciuda bombelor atomice şi a SIDA,
Ca pe burghezii ciugulitori de cadavre.
Să-i spun acestei lumi că o iubesc
De-mi aşez singur mâinile pe piept
Suflând în lumânările de tort,
Ce ne sictiresc stingerea.
5 comentarii:
Waw, ce forta! ce metafore intense, ce imagini furioase, ce versuri scrisnite din dinti si strânse in pumni!...
splendid!:)
Mi-ai luat vorbele din gura....
wow, ce promptitudine!cred ca imi lipseau comentariile dumneavoastra.
Multumesc!
"Obstacles don't have to stop you. If you
run into a wall, don't turn around and
give up. Figure out how to climb it,
go through it, or work around it."
- Michael Jordan, de la persio
nu stiu despre ce metfore e vorba, dar simt si eu asaltul sufletului asupra sarbatorii false pe care nenorocul acestei tari o propovaduieste...
Trimiteți un comentariu